Șirul de Nuvele pentru un an construiește o comedie/tragedie umană, din zeci de frînturi puse alături. Sentimentele omenești cele mai frecvente, iubirea, ura, dorința de avere, teama, zgîrcenia, spaima de moarte, maternitatea, neliniștea măritișului, depresia vieții banale, răzbunarea neghioabă sînt transpuse în cele mai diferite decoruri din viața italiană modernă.

Volumul al zecelea, Bătrînul Dumnezeu, vorbește despre vilegiatura prin biserici, tainele copilăriei, surpriza generozității, viața și destinul în oglindă, nebunia altruismului, care se confruntă cu înțelepciunea egoismului, cum nu trebuie să înveți pentru un examen, metoda vindecării prin transpunere, renunțarea la virtute - cheie a succesului în viață, longevitatea care ți le dă pe toate, cum se mănîncă în Sicilia, spectacolul zorilor de zi, care amînă sinuciderea, oamenii care se lasă schimbați de împrejurări.

Luigi Pirandello (1867-1936) a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în 1934, pentru că nuvelele sale dovedesc “improvizația lipsită de efort, care le conferă spontaneitate, elan, viață”.