De dragul verităţii, pe care Gelu Neamţu şi-a asumat-o în documentele istorice şi în interpretarea lor, consemnăm adăugirile şi precizările de mai jos, cu referire la studiile ce compun acest volum aproape testamentar, dar extrem de ancorat în zilele prezentului pe care îl trăim. Valoarea testamentară a cărţii de faţă se exprimă, fără îndoială, în doza cea mai mare de subiectivism şi de angajare personală pe care am întâlnit-o în opera istorică publicată de Gelu Neamţu, în scrierile sale ştiinţifice, şi nu publicistice, de până acum. Într-o oarecare măsură, acest volum reiterează teme, motive şi personalităţi predilecte ale autorului, grupate în jurul ideii Revoluţiei paşoptiste româneşti din Transilvania, pe care le filtrează însă prin prisma propriei sale interpretări şi metodologii.
Întregul demers stă, ca o ultimă descătuşare, sub semnul memorialisticii militante şi al libertăţii depline de expresie. Renunţând la autocenzură, Gelu Neamţu dă glas învăţăturilor sale asupra istoriei trecute şi îngrijorărilor privind istoria care nu trebuie să se repete.
Este autenticitatea ultimativă – omenească, subiectivă, dar onestă cu sine însuşi – a istoricului aflat în pragul marii treceri. Este, parcă, eliberarea de ultima datorie asumată faţă de strămoşi, românii ardeleni, şi faţă de jertfa lor pentru realizarea idealului naţional.

Ela Cosma, Vasile Lechinţan