Putem observa faptul că autorul are o oarecare grijă față de tot ceea ce ar putea deranja sau altera puritatea expresiei poetice. Nu duce versul până la sublimarea cotidianului, ci încearcă să facă un echilibru între viața reală, prezentă prin datul cotidian, și expresia harică a existenței umane. Are acel ceva al respectului ideatic noli me tangere, dar nu strict religios, ci ideatic, față de Poezie, în perspectiva atenției raportată la tot ceea ce ar putea fi disonanță la parcursul frumos spre acea Arcadia a Poeziei.
Personal, văd acest volum ca o saga existențială, de devenire, de transcendere, de formare, un parcurs al unui erou ideal care își urmează drumul spre acel tărâm al Tinereții fără bătrânețe și al Vieții fără de moarte. Este precum o ascensiune pe calea a 100 de trepte spre ceea ce reprezintă o reîntoarcere acasă, la starea pură primordială.
Volumul Muguri – 100 de poeme într-un vers al scriitorului Cornel C. Costea aduce o lumină în această societate tulburată de boală și moarte, de pandemie și război, fiind o oază de speranță, deschizând o nouă perspectivă asupra unei lumi ideale prin mugurii Tărâmului Cuvintelor și al Poeziei.

dr. Victor Constantin Măruțoiu