Aruncuta (în maghiară Aranykút, în germană Goldbrunn, în trad. „Fântâna de Aur”) este un sat în comuna Suatu, județul Cluj, Transilvania, România. În perioada 1846-1847, cercetările arheologice au scos la iveală mai multe obiecte din epoca romană, iar săpăturile arheologice de suprafață, din 1977, au scos în evidență că așezarea este locuită din mileniul al II-lea î.e.n.  Prima atestare documentară a satului Aruncuta datează din 18 noiembrie 1346. Cercetările arheologice făcute de-a lungul timpului și consemnate în literatura de specialitate atestă locuirea teritoriului satului Aruncuta cel puțin din epoca bronzului. În hotarul satului au fost descoperite o serie de vestigii arheologice, precum o seceră de bronz cu buton, un celt de bronz cu plisc și cu corpul de secțiune ovală, un fragment de picior de vas de lut, de la sfârșitul epocii bronzului.
Este prima lucrare care tratează pe larg istoria satului Aruncuta, zonă locuită încă din neolitic, vatră strămoșească dacică în care parte din armata romană a Legiunii V Macedonica a "coabitat", începând cu anul 168 e.n } cu sătenii.
Încă din sec. XIV ,în Aruncuta regăsim celebrele familii nobiliare Medjes de Band , Bogath de Juc , Suky , Haller de Hallerco ,Weseleny de Hadat, Kornis de Gonzruszka, Karacsay de Valje -Szaka etc., parte din membrii acestora fiind înmormântați în cimitirul nobiliar din sat de pe Dealul Criptei.
Lucrarea are la bază peste 130 surse bibliografice, la care se adaugă situațiile statistice ale administrației austriece {1700-1867} și ungare {1867-1918 }, respectiv  ale administrației românești până în anul 2002.
 Monografia conține informații de natură geologică , geografică , istorică , economică , culturală etc. oferind astfel , în premieră – o imagine relativ fidelă a evoluției așezării și  locuitorilor din Câmpia  Transilvaniei .