Mimi Enăceanu a fost o actriță mult apreciată, iubită și răsfățată de public. Perioada ei de glorie pe scenă a fost la sfârșitul anilor '30 și în anii '40 ai secolului trecut. Desființarea teatrelor particulare, în 1948, a însemnat, într-un fel, și încheierea carierei actriței, „beneficiară” a măsurilor restrictive și persecuțiilor impuse de un dosar „nesănătos”, care au ținut-o departe de scenă mulți ani. A mai jucat sporadic la Teatrul Național din București, apoi, mai ales după 1964, la Teatrul „Bulandra”, printre altele și în două importante
spectacole puse în scenă de Liviu Ciulei („Clipe de viață” de William Saroyan și „Opera de trei parale” de Bertold Brecht).
Ca într-un puzzle, Ion Moldovan reface viața și cariera actriței folosindu-se de documente de familie, scrisori, cronici, amintiri și evocări ale unor persoane care au cunoscut-o etc. De remarcat parfumul unei epoci, cea anilor '40, care răzbate din interviurile pe care Mimi Enăceanu le acorda cu aproape 80 de ani în urmă, dar și din articole din presa vremii ori din cronicile la spectacolele și rolurile pe care actrița le-a jucat la
Teatrul Nostru (mai ales), la Teatrul Comedia sau Teatrul „Gioconda”, reproduse în carte. Timpuri trecute, din care nu a rămas decât amintirea... Atâta cât a rămas...
Cartea lui Ion Moldovan poate fi „o piedică în calea uitării” pentru cei care într-adevăr iubesc actorii și teatrul. Câți alți mari actori, uriași actori, uitați pe deplin azi, nu merită să li se „adune” viața între copertele unei cărți, să rămână un semn despre ceea ce ei au însemnat cândva pentru scena românească? În această idee, Ion
Moldovan a făcut mai multe demersuri până acum, reușind să publice cărți dedicate memoriei actorilor Grigore Vasiliu Birlic, Carmen Stănescu, Damian Crâșmaru, Draga Olteanu Matei și nu numai. Cartea despre Mimi Enăceanu vine să completeze colecția autorului care, din câte știu, are în lucru și alte volume dedicate unor mari actori ai Teatrului Românesc. Și asta este foarte bine.

Raluca Tulbure