Cartea Danielei Marcu se țese în jurul imaginii paterne, devenind un cânt de mulțumire pentru înțelepciunea, răbdarea și bunătatea tatălui. Imaginea tatălui care i-a crescut pe naratoare și pe frații ei, într-o perioadă cu greutăți, cu instabilitate economică, care a determinat și o despărțire vremelnică, prin plecarea în străinătate a tatălui, este atent construită, din amintirile ei din copilărie, din întâmplările trăite în orașul Carei sau din poveștile cu sora mai mare. Învățătura tatălui, dojana lui, sfaturile lui, tăcerile lui în momente de cumpănă, când adolescentul trebuie să ia o decizie pentru viața sa, sunt „semințe ale iubirii” care vor rodi într-un adult responsabil, credincios, deschis...
Cartea-jurnal se construiește în jurul a două motive centrale: tatăl și fluturele. Tatăl devine o întruchipare a valorilor consfințite de tradiție, statornicie, înrădăcinare. Fluturele este simbolul sufletului, dacă ne gândim la grecescul psyché, simbol al perfecțiunii divine, spune Daniela Marcu, al metamorfozei umane, înspre desăvârșire. Crisalida ține laolaltă toate potențialitățile ființei, care se vor reflecta apoi în coloritul extraordinar al aripilor fluturelui. Tot așa, fiecare experiență de viață este, în viziunea autoarei, doar o tușă mai groasă în tabloul vieții ori o daltă, uneori de sânge, în procesul de creație al Marelui Autor. De reacțiile noastre în fața experiențelor plăcute sau triste va depinde opera finală. Căci doar parcurs ciclul de viață, cu răbdare, asumare și înțelepciune, fluturele va putea să iasă din crisalida sa complet format și să se înalțe în zbor către Creatorul său, spre desfătarea celorlalți.

Director adjunct Mia Ancuța CHINDRIȘ