A cunoaște, a înțelege, a instrui, a construi, a se dărui sunt dimensiuni care încadrează spiritul făptuitor al domnului Ioan Mititean, coborât din ,,Cartea românească de învățătură” a înțelepților cronicari ce doreau ca țara să existe și ,,să nu se piardă în negura istoriei”.
Asemenea oameni, posedând o energie inepuizabilă, aduc cu ei ceva din forța care mișcă timpul și-l transformă în devenire.
Instruit în cultul pentru respectul învățăturii ca act fundamental de cunoaștere și frumusețe spirituală, Ioan Mititean a trăit o viață cu obsesia ,,în vârful peniței ”, metaforă ce amintește de sfințenia scrierii în dimensiuni caligrafice la modul executiv, cât și la cel spiritual. Acest aspect ne duce cu gândul la grija și responsabilitatea, la sfințenia și puritatea cu care se caligrafiau cărțile bisericești, unde scrierea era sfântă.
Tot astfel domnia sa înțelege că a se apleca asupra sufletului, a idealurilor, a credințelor semenilor săi este un gest de sfințenie și de răspundere. De aceea volumul ,,Lumea Românească” degajă un mesaj de o mare greutate spirituală și morală, piloni care definesc românitatea reprezentată exemplar în acest colț cu minunății geografice și cu scânteieri de cuget uimitoare, cum este Țara Năsăudului și a Bistriței.
Prin munca sa neobosită aduce bucurie atât celor mai în vârstă, cât și celor tineri, cărora le deschide orizontul spre preocupări culturale, tinerilor doritori de afirmare, vârstnicilor cărora le oferă un țel și eliberarea de angoasa singurătății.

Prof. Antonia BODEA