Am fost reticentă la propunerea de a scrie cartea, întrucât aveam o reţinere la ideea că trebuie să vorbesc şi despre mine, ca fiică a unor părinţi dragi şi a unei mame minunate, cu un destin aparte, a căror realizare finală am fost eu.
Îndemnurile prietenilor erau bazate pe cunoaşterea unei părţi însemnate din viaţa mamei, pe care au cunoscut-o şi de care s-au convins că a fost, precum au mai spus, „o înţeleaptă şi vajnică româncă”, al cărei crâmpei de viaţă i-a impresionat şi i-a determinat să mă convingă să-l scriu.
Din recunoştinţa şi mulţumirile ce i le datorez mamei, din dorul ce m-a însoţit o viaţă şi care la treisprezece ani de la plecarea ei în eternitate, mai tare mă arde, am rescris acum povestea reală a vieţii ei, cu accente preponderente pe neamul din care se trage, încercările grele ale familiei în care s-a născut, şi mai ales pe dârzenia, nădejdea, credinţa şi suferinţa cu care a depăşit greutăţile atipice prin care a trecut şi pe care destinul i le-a pus în cale.
Sunt profund recunoscătoare acestor prieteni şi soţului meu pentru acceptarea unei astfel de preocupări şi adresez toate mulţumirile celor care şi-au rupt din timpul lor preţios pentru a fi în câteva momente de reeditare a cărţii împreună cu mine şi cu gândul la cei dragi ai mei şi, nu în ultimul rând, editurii care mi-a publicat cartea.
Adresez toată consideraţia mea celor care vor citi cartea şi vor înţelege mesajul meu, scris cu durere şi emoţie, din respectul pentru adevăr, pentru o scumpă mamă a mea, pildă de înţelepciune şi izbândă, căreia îi sunt recunoscă-toare şi mereu îi voi aduce mulţumiri.