Odată intrat în Școala Militară de Ofițeri Activi, școala curajului, mi-am amintit că e rândul meu, al generației mele să luptăm de va fi nevoie și din pământul sfânt al țării niciun centimetru, nimănui să nu dăm. Cu acest gând și îndemn am început să mă pregătesc să devin, așa cum prevăd Jurământul și Constituția țării, cetățean conștient și responsabil pentru apărarea mamei noastre, România.
Primele noțiuni despre țară le-am primit de la mama mea, care ajutându-mă să pășesc peste pragul școlii mi-a spus: „Băiete, să nu-ți fie rușine de ceea ce faci”. În această carte mi-am propus să jalonez traiectoria, drumul ce l-am străbătut în cariera mea militară, de la gradul de elev fruntaș, la colonel. Să las urmașilor mei, ca un mic îndrumar, nu numai imaginea, locurile ci și modul cum am acționat pe durata a cinci decenii, atât cu lucruri bune, cât și cu o serie de greutăți și neîmpliniri, căci viața nu trebuie privită doar în roz.
În drumul meu spre a-mi însuși tainele meseriei militare, al aplicării cu rigurozitate a prevederilor regulamentelor militare în timp de pace și război, le-am obținut cu sprijinul comandaților mei, al subordonaților, dar și cu sprijinul militarilor de rând care ne-au răspuns cu promptitudine și eficiență la ordinele și comenzile primite sau pe care le-am dat. Drumul parcurs, sau, în termeni artileriști, traiectoria peste decenii de muncă și studiu s-au materializat în anumite puncte ale vieții și activității mele.
A-ți iubi țara cu trecutul ei istoric, cu oamenii ei care au acționat în slujba mamei noastre, România, nu cred că este o greșeală. Toate popoarele își iubesc națiunea, istoria, cu bunele și cu relele prin care au trecut, au acționat și s-au format ca state.
Personal îmi iubesc țara și oamenii ei, cultura și știința românească, istoria și Armata țării. Am depus un jurământ pe care zic că l-am respectat și îl voi respecta până ce nu voi mai fi.
Această carte reprezintă o mică parte din viața trăită și unele lucruri pe care tot românul trebuie să le cunoască. În primul rând, istoria trebuie să fie la ea acasă, în toate instituțiile statului, pentru a ști cum să depășim crizele, momentele grele.

Colonel (r) Mihai T. PIUARI