În întreaga mea viaţă de militar, am avut în față Constituția, legile şi Jurământul Militar. Îndemnul mamei mele ce mi l-a făcut când, de mână ducându-mă la şcoală, mi-a spus: „Băiete, să nu-ţi fie ruşine de ceea ce faci.” Pentru început nu înţelegeam aceste cuvinte, dar pe parcursul timpului m-am lămurit şi m-am străduit să fiu la înălţimea îndemnului mamei mele. Am învăţat, apoi mi-am ales calea de urmat, ajungând în Armată la arma ce o visam de mic copil, „artilerie”, căreia apoi i-am dedicat cei mai frumoşi ani din viaţă atât în şcoală sau academie, examene, în munca de pregătire a subordonaţilor sau în îndeplinirea atribuţiunilor ca și comandant.
Am plecat pe un drum al formării mele, dar până la un punct de unde, vrei sau nu, te întorci şi să răspunzi, întâi ţie, dacă ţi-ai făcut sau nu datoria faţă de patrie, familie şi camarazi. Prin rezultatele obţinute şi aprecierile şefilor, colegilor cu care am muncit, îmi spun că mi-am îndeplinit sarcinile ce mi-au revenit, întocmai şi la timp. Am făcut totul să-mi pregătesc subordonaţii pentru a fi gata la ordinul patriei şi al Comandantului suprem, să acţionez dacă situaţia o cere.
Prin conţinutul şi temele abordate în acest volum doresc să-l las ca ghid şi mijloc de reflecţie asupra vieţii şi activităţii mele, ca ofiţer al Armatei României, căreia îi port întreaga recunoștință şi rămân pe cât pot un „soldat la ordin”.
Cartea prezintă un mic spaţiu al amintirilor, memoriilor şi reflecţiilor ce le las moştenire urmaşilor mei, un îndrumar al muncii şi al luptei cu viaţa, care este tot mai trepidantă şi plină de necunoscut!

Colonel (r.) Piuari T. Mihai