Memoria sufletului meu. Volumul I

Mi-ar plăcea ca aceste pagini scrise de mine să rămână și pentru cititori o amintire. Iar pentru aceasta e nevoie de înțelegere și îngăduință, fiindcă eu n-am pretenția că sunt o scriitoare, ci o simplă povestitoare, aidoma unei bunici din satul meu, care în serile de clacă spunea povești, adevărate ori închipuite, după cum îi veneau în minte.
Eu, când am scris, m-am străduit să mă mențin pe calea realității, fiindcă am vorbit despre oameni adevărați și evenimente reale, fără să exagerez sau să deformez realitatea.
Perioada prezentată de mine a fost bântuită de trei războaie, de tulburări și zbucium, de secetă și inundații, de boli și sărăcie, peste care s-a suprapus apăsarea comunistă care a durat aproape o jumătate de secol. De aceea tonul cărții mele este mai degrabă trist decât senin, întunecat și apăsător. Și totuși, cei din lumea mea au răzbit, trecând peste greutăți, lipsuri și necazuri și stau azi senini, cu capul ridicat, înfrun-tând viața nouă care năvălește peste ei în valuri, deter-minându-i să le înfrunte pe toate, bune sau rele, cu încredere și multă înțelegere.

Autoarea