Memoratorul îşi propune să ofere un şir de sugestii concrete, imediate, tuturor celor care vor să înveţe corect limba italiană. Scopul meu a fost nu de a parcurge întregul domeniu vast de studiu, ci de a pune la dispoziţie jaloane şi de a clarifica probleme esenţiale pe care le resimte vorbitorul român, atunci cînd se apropie de limba Peninsulei. Am încercat să cobor nivelul terminologic al explicaţiilor şi să le presar cu scheme grafice şi tabele, pentru a deschide cît mai mult această carte către publicul larg. Totuşi jargonul specific se regăseşte adeseori, în mod inevitabil. Atunci cînd mergem la medic, ni se vorbeşte despre “ficat”, “plămîni”, “splină” etc.; cînd povestim cu un fotbalist, auzim inevitabil despre “corner”, “ofsaid”, “henţ” etc.; cînd învăţăm o limbă străină, nu putem ocoli termeni ca “verb tranzitiv”, “diateză reflexivă” sau “viitor în trecut”. E vorba de schelele pe care ne căţărăm, în timp ce construim clădirea: la sfîrşit ele pot fi cu uşurinţă îndepărtate.
Acest volum se apleacă mai ales asupra unor probleme de morfologie, dar nu evită nici situaţii de sintaxa propoziţiei şi a frazei (dublarea C.D. şi C.I., concordanţa timpurilor la indicativ, concordanţa timpurilor la conjunctiv, “se” condiţional etc.), ori aspecte de fonetică, ortografie sau ortoepie. M-a ghidat mereu acelaşi scop imediat: de ce anume avem nevoie pentru folosirea corectă a limbii italiene în comunicare? Sper să găsesc răgazul de-a completa cu exerciţii şi aplicaţii practice teoria prezentată aici.
Spre deosebire de obişnuitele gramatici şi cursuri de învăţat limbi străine, cartea de faţă îşi asumă explicit metoda contrastivă a bilingvismului. Porneşte dinspre română pentru a se deplasa către italiană. E centrată pe lămurirea anumitor dificultăţi şi pe eliminarea unor erori specifice.