Dincolo de formarea comună, ce ne apropie este interesul comun pentru povești, pentru storytelling. Dacă Antonia explorează rolul terapeutic al povestirii, interesul meu se îndreaptă către importanța narațiunilor specifice comunicării strategice în construirea unui imaginar colectiv, vital pentru securitatea societății. În ambele cazuri, imaginarul, creativitatea, inconștientul au un rol esențial în realizarea acordajului intersubiectiv, în construirea unui viitor comun.
Iată de ce, în această lume mult prea grăbită, lucrarea Antoniei caută să restaureze o ordine ascunsă a lucrurilor, aparent pierdută. O carte binevenită, căci îndeamnă cititorul, copil, adolescent, adult, să facă un pas pe o cale uitată, cea a gândirii metaforice ce le va reda cel mai prețios dar, timpul. Timpul de reflecție, timpul vindecător.
Poveștile Antoniei fac ceea ce face orice poveste bună. Suspendă în beneficiul cititorului distincția interior-exterior și facilitează o regresie cu efect vindecător.
Antonia explică clar și simplu cum în fiecare secvență majoră din călătoria eroului se regăsesc corelatele psihologice și psihodinamice ale evoluției spirituale ale fiecărui individ. Deschiderea, începutul nu este doar startul unei călătorii, ci status-quo-ul călduț al fiecăruia dintre noi. Provocările eroului sunt chiar conflictele din noi, atât de diverse, atât de deghizate, adesea atât de profunde. Sunt mesajele trimise dinspre o parte a sinelui de care nu vrem să știm.
Călătoria cu obstacole a eroului reprezintă invitația la transformarea personală, la schimbarea internă asociată cu creșterea, auto-acceptarea, reconcilierea. Momentul „întoarcerii” indică resetarea, începerea unei vieți noi, un alt mindset cu o înțelegere diferită, mai complexă a realității. O înțelegere de care vor beneficia nu doar cititorul, ci și cei apropiați lui.

Ciprian Pripoae-Șerbănescu
Psiholog