Cititorul va găsi poeziile sale pline de o sinceritate plăcută. Atât ca formă, cât și ca realizare tehnică poezia Ilenei Heller nu este una pretențioasă.
Sub influența părinților săi și-a însușit respectul pentru valorile perene care i-au marcat existența. Cu o carieră total străină de preocupările literare, nedispunând de studii literare și de suficient timp liber pentru a-și ordona munca într-o continuare firească, poemele acestea au fost scrise „pe apucate”, mai ales în perioada pandemiei de Covid-19, unele refăcute și transcrise, existând chiar în mai multe variante.
Nestrăină de dramele și conflictele intelectului, pătrunse de stihii și destine, cuprinzând uneori tristeți imprecise, însingurări dureroase pe câmpiile lumii și o continuă tânjire spre ceruri, ea este în același timp o poezie a arborilor, a vântului… a oamenilor stând la răscrucile vremii și așteptând harul de mântuire al lui Dumenzeu.
Ne aflăm în fața unui volum de atitudini romantice, care rezultă din opunerea unei lumi stelare, de vis și de poezie, lumii acesteia de aici, plină de noroaie, unde poeta a cunoscut din plin efectele războiului: foamea, înstrăinarea și nefericirea. Desigur, temele acestea au mai fost dezbătute și de alții, de la Idealismul romantic și până astăzi, ele formând un suport de poezie adevărată.
Ceea ce se evidențiază din poemele cuprinse în volum ar fi sinceritatea și comunicarea firească a zbaterii sufletești autentice pe care o simți răspândită în fiecare vers și care se revarsă peste întregul volum ca o bogăție ce se dorește să iasă din cuvinte.
Ca o floare crescută pe marginea drumurilor pline de prafurile și bălțile lumii, idealistă și suverană, poeta crește spre lumină cuprinsă în ea însăși, cu amarurile și frământările continue. Poeta dispune de o bogată recoltă de imagini, termeni și teme caracteristice.

Daniela DEAC