Sandu Cătinean din Bonţida este autorul celebrului „hit” poetic „Un ţăran către aleşi”, care a adunat zeci, sute de mii de citiri pe reţelele de socializare şi l-a făcut celebru. Asta nu numai în ţară, ci şi în rândul românilor de pretutindeni, după articolele şi reportajele televizate care i s-au dedicat ca urmare a succesului imens al acestui poem.
De fapt, acesta nu-şi neagă sorgintea eminesciană şi a rămas celebră – prin viu grai, aşa cum îi şade bine unui poet popular – întâmplarea petrecută la sărbătoarea tradiţională de la Ipoteşti, locul naşterii „poetului nepereche”, unde Sandu Cătinean a fost primit şi prezentat de localnici drept „urmaşul lui Eminescu” – cea mai frumoasă laudă ce-a primit-o vreodată, indiferent dacă în vorbe sau în scris, după cum mi-a mărturisit el însuşi.
Totodată, cel care îşi completează semnătura de la sfârşitul poemelor cu titlul „Cel care vine din brazi” descinde – asemeni voievozilor – direct dintr-o zonă legendară, aproape inaccesibilă muritorilor de rând, din plin etos românesc.
Astfel, distingem – nu numai prin poezie, ci şi prin titluri sau prin temele abordate - un dialog peste secole cu predecesorul său: în poemele lui Cătinean întâlnim luceferii, iubirea pierdută, însingurarea, floarea-albastră, dorul, lira, bardul, zânele, codrul, marea, salcâmul, revolta, satira etc.
Dar, repet, „zona” care i se potriveşte poate cel mai bine rămâne cea mesianică, pe linia tradiţiei poeziei ardelene a lui Goga, Coşbuc sau Aron Cotruş („Odă ţăranului român”). Adăugăm noi: poem care, prin maiestuozitatea sa, descrie uriaşa statură a ţăranului român şi aminteşte totodată şi de celebrul „Belşug” arghezian!
În concluzie, Sandu Cătinean e un autor extrem de plin de râvnă, care scrie aşa cum respiră, dezvăluind adeseori prospeţimi de gândire şi simţire ce lucesc de la distanţă, asemeni iazurilor de munte. L-aş sfătui totuşi să-şi mai reţină din când în când „respiraţia” şi să devină treptat-treptat şi un căutător răbdător de perle de pe fundul „oceanului” – nu să rămână doar vulcanul impetuos care aduce la suprafaţă, uneori, printre pepite de aur şi destulă zgură. Dar să nu-l condamnăm, fiincă păcatul acesta nu-i doar al său, e prezent în opera multor poeţi, mai mari sau mai mai modeşti, ai lumii... Însă în persoana poetului Sandu Cătinean avem în mod sigur de-a face cu un adevărat „haiduc”, rătăcit în plin secol XXI, care trage cu ghioaga şi loveşte cu pumnul atunci când toată lumea – vorba regretatului Ştefan Augustin Doinaş – se duelează cu crini şi retează întrebările ierbii!

Sorin GRECU - Poet, jurnalist, realizator tv