Ar trebui să ne minunăm şi să ne închinăm şi să-I mulţumim lui Dumnezeu că a fost binecuvântat să vină un om de altă naţie, o femeie, ca o sfântă adiere de Sânziene, ca să ne vorbească şi să ne dovedească ce bună mireasmă duhovnicească are gustul spiritului român. Mă gândesc şi mă înfior, cu dragoste şi cu dor, ce bine i se potrivesc minunatei mele întruchipări feminine, de acum 500 de ani, aceste versuri blagiene: „Tu, fată frumoasă, vei rămânea tărâmului nostru o pre¬lun¬gire de vis, iar, printre legende, singura adevărată amintire."
Cu toată dragostea şi toată iubirea mea literară, pentru Iudita!

Prof.dr. Ionel Roman