Iubiri nesfârșite... pe lacrimi de plumb

Ce însemnă să iubești cu adevărat? Înseamnă a accepta orice oportunitate şi timp de a cunoaşte cu adevărat persoana iubită aşa cum este ea, de a te bucura de aventura acestei explorări şi descoperirea a ceea ce se află dincolo de măştile şi protecţiile pe care şi le ridică fiecare cu bună ştiinţă sau involuntar...
Înseamnă a-i contempla cu multă tandreţe şi pasiune chiar şi cele mai adânci sentimente ale sufletului, a-i des¬coperi fricile şi anxietăţile, visele şi bucuriile, suferinţele şi aspiraţiile sale...
Înseamnă a fi capabil să vezi, să simţi şi să înţelegi că dincolo de scuturile şi măştile de pe chipul său se află de cele mai multe ori ascunsă o inimă şi un suflet sensibile, dar singure, ce tânjesc după o îmbrăţişare caldă şi un zâmbet sincer, care să o facă pe ea să se simtă acasă...
Înseamnă a recunoaşte în tine, plin de compasiune şi respect că dizarmonia, haosul sau nefericirea în care per¬soana iubită trăieşte sunt, uneori, produsul propriei sale ignoranţe care îi cauzează durere şi suferinţă în suflet doar pentru că nu a învăţat încă să îşi cultive fericirea, simţindu-se goală în interior şi lipsită de un anumit sens în viaţă, încât nu mai are încredere nici măcar în ea însăşi, pierzându-şi curajul şi chiar puterea de a mai iubi vreodată...
Înseamnă a-i descoperi şi a-i onora acelei persoane ade¬vărata sa identitate, dincolo de micile aparenţe şi super¬fi¬ciali¬tăţi şi a-i aprecia în mod sincer propria-i măreţie ca expresie unică a Vieţii...