În paginile celei mai recente cărți de poezie a tânărului Călin Pop am învățat că ”iubirea ne învață mersul pe sârmă” și răbdarea ne calmează îndoielile, împăcarea ne răsfață sufletul și iertarea ne surescitează pulsul inimii.
Am descoperit un suflet nobil, iubitor de Hristos, de familie, de oameni, un bărbat cu exces de suflet, dornic să își strige în gura mare, să se audă peste munți și văi, iubirile nobile, sincere și puternice. Puternice cât văzduhul! Înalte până la al nouălea cer, adânci până în centrul pământului. Atât de puternice, încât vor fi mereu treze la nevoile iubitei! Vor păstra flacăra vie a unei iubiri cât o mie de cuvinte...
Din câte am citit, acest romantic incurabil își cântă iubirea fără de sfârșit, până la sfârșitul inspirației, adică veșnic, pentru că va fi un izvor nesecat de inspirație.

Ozana Barabancea