Doctorul Mircea Frențiu – un îndrăgostit de artă, de artiști și de Țară – îi aduce un elogiu maestrului Dorel Vișan. O face deopotrivă cu mintea și cu sufletul, cu rațiune și cu emoție, desprinzând din șirul de ani ai actorului grăunțele de aur care au marcat destinul personal, dar și destinul teatrului și filmului românesc.
Maestrul Dorel Vișan este prezent în viața culturală și socială a României prin varii ipostaze, de la acelea de mare actor și de memorabil director de odinioară al Naționalului clujean până la cele de conducător civic al mulțimii din momentul schimbărilor din decembrie 1989 și de artist cetățean. Pentru mine însă, Dorel Vișan rămâne cel mai înalt reper al interpretării versului eminescian contemporan. Am avut privilegiul să-l ascult, în câteva rânduri, în Aula Academiei Române din București, cu ocazia Zilei Culturii Naționale – ziua de naștere a Poetului – aducând în atenție vocea nemuritoare și atât de actuală a celui pentru care România era „țara mea de glorii, țara mea de dor”. Oamenii de cultură vorbesc și scriu adesea meșteșugit despre Eminescu, dar rareori ne este dat astăzi să ascultăm glasul Poetului, reînviat prin voci autorizate, de recitatori înnăscuți. Dorel Vișan îl trăiește pe Eminescu prin toate fibrele ființei sale, îl așază în contextul epocii, dar îl și proiectează în eternitate, demonstrând, iar și iar, cum și de ce se situează acest creator de geniu dincolo de spații și de timpuri. Azi, Eminescu este de multe ori „interpretat” de către „critici” îndoielnici, fără operă proprie viabilă și fără expertiza necesară, în vreme ce marele actor Dorel Vișan ne readuce la realitate, ne încântă și ne descântă cu tălmăcirea Scrisorilor, ne reamintește, cu vocea sa inimitabilă, de glasul venit de profundis, care a cuprins în el toate durerile și gloriile poporului român. Fiecare generație a avut câte un interpret eminescian de marcă. Efigia generației noastre prin care ne vorbește Eminescu este, fără îndoială, Maestrul Dorel Vișan.
Doctorul Mircea Frențiu ne spune printre rânduri că popoarele mari nu sunt numai acelea care nasc din sânul lor oameni mari, ci și acelea care știu să-și prețuiască oamenii mari. Actul acesta de prețuire, realizat prin această carte, este unul major, menit să rămână mărturie peste ani și să aducă aminte în veac despre arta omului de cultură Dorel Vișan.

Academician Ioan-Aurel Pop
Președintele Academiei Române