Poezia, în sine, este și rugăciune, medicament și har. Ea transfigurează chipul omenesc spre datul celest al asemănării după slava Creatorului. În această linie de gândire se situează și volumul de versuri Întâlniri cu Dumnezeu semnat de Vasile Hatos, care accentuează imanența transcendentului în cotidianul lumesc de astăzi. Această prezență ascunsă și harică este atât benefică, dar, mai ales, folositoare. Ea nu invadează arealul nostru, ci așteaptă la marginea existenței, sperând la deschiderea care să-i ofere șansa de a ne pătrunde sufletul cu Lumina Neînserată a Celui ce Este și va Fi.
Nu putem să rămânem indiferenți, căci totul se îmbracă în haina degradării și singura noastră salvare este deschiderea porții sufletelor noastre spre ceea ce este lucrarea Duhului Sfânt. Chiar dacă această experiență vine prin durere, căci precum orice vindecare sau îndreptare necesită jertfă, asumare și luptă pentru a ne ridica din patul durerilor sufletești și trupești, tot la fel și renunțarea la haina grea a dezumanizării sociale actuale este un drum greu de urmat, dar pe care pășește împreună cu noi Dumnezeu.
Pasul nostru zilnic devine dublat de cel al Tatălui Ceresc, sau noi pășim pe urmele pe care Acesta le imprimă în existența noastră, netezindu-ne drumeagul pe care noi călcăm? Aceasta este marea întrebare pe care o sădește în sufletele noastre volumul de poezii Întâlniri cu Dumnezeu de Vasile Hatos.

Dr. Victor Constantin Măruțoiu