Trăim într-o lume a contrariilor. Viețuim între pandemie și război. Ne împărtășim cu in¬formații de cele mai multe ori cu nuanțe de iluzoriu, fiind contrare cu ceea ce am învățat, trăit și gândit sau determinându-ne să punem în balanță ceea ce este nou cu ceea ce este vechi, dar oferindu-ne, de-a lungul timpurilor, valorile tradiționale. În această masă dinamică de informații, persoana umană încearcă să-și găsească un țel, un drum, o cale de urmat. Totuși, alternanța de bine și rău îl situează pe om în cadrul celor ce și-au pierdut menirea și scopul. În acest punct se încadrează scrierile prezente în volumul propus de domnul prof. univ. dr., regizor Ioan Cărmăzan, dar l-am putea eticheta mai succint, mai complex și mai bine prin titulatura de scriitor de o finețe aparte, scrierile sale din acest volum fiind însumate sub titlul Îngeri deghizați.
Ni se propun texte de două sorginți: teatru (dramaturgie) și proză scurtă (suprarealistă).
Nu putem să nu observăm ciclicitatea întâmplărilor, a gesturilor, a ambianțelor care se perindă într-un mod aparte, bine conturat de către scriitorul Ioan Cărmăzan. Dar, întotdeauna, pentru autor există acel dincolo spre care migrează neadaptatul lumii acesteia. De fapt, aceasta este ideea salvatoare a sa, de a transcende spre altceva, spre acel ademenitor dincolo. În acest sens, oniricul devine parte a ființării noastre între apus și răsărit.
În acest fel, scriitorul Ioan Cărmăzan în¬cheie acest volum printr-o deschidere către lectorii săi, ca un dialog ce se dorește să se păstreze și dincolo de această carte spre o lume a miracolelor, a devenirii, a transcenderii.
Îngeri deghizați de Ioan Cărmăzan este un volum al transcenderilor, al devenirii, al personajelor-expresie și al mitologicului românesc, cel ce devine uman. Sunt șase scrieri reușite ce denotă talentul și migala deosebită la conturarea acestora cu care autorul a reușit să transpună experimentări în forma ideilor pure, ca un alchimist al noilor timpuri.

Dr. Victor Constantin Măruțoiu