Incursiuni în lumea scrisului

Au fost şi sunt punţile de legătură, comunicare, între oameni, forme de conservare ale experienţei umane, mijloc de modelare continuă a comportamentului şi atitudinilor, generator de aspiraţii în descifrarea tainelor mediului înconjurător, o perfecţionare continuă a raţiunii care per-mite supremaţia omului. Cultura nu poate fi concepută în afara universului cărţii. Nu întâmplător Schopenhauer defineşte cartea ca fiind memoria umanităţii.
După ce s-au impus în conştiinţa şi preocupările umane, litera, cuvântul şi cartea au devenit o modalitate de modelare perpetuă a spiritului.
Generaţii şi generaţii lasă contemporanilor şi viitorului experienţe ale activităţii umane referitoare la domeniul social, economic, politic, juridic, ştiinţific şi cultural, trecând peste anumite constrângeri de moment, aidoma filelor de carte, conturând în final marea carte a umanităţii, respectiv cultura şi civilizaţia, caracterizată prin sinergie.
În timp, s-a dorit şi reuşit o revărsare benefică a energiilor latente cu care omul a fost înzestrat. Pe parcursul evoluţiei sale, omul nu a vegetat în plictiseală, dezinteres şi renunţare. În evoluţia sa, mai ales în plan spiritual, au fost şi involuţii, sincope şi ezitări, dar un lucru este cert: a fost un risipitor de muncă, creator de idei şi morală, dar şi un luptător tenace pentru estetică. Fiinţa umană nu s-a lăsat biruită, deoarece la un moment de dezvoltare a nivelului de gândire, omul a concluzionat că şi un eşec bine gestionat poate deveni un potenţial succes.
Vreau să cred că în ciuda acestor „ameninţări” cartea va eterniza ca un mijloc clasic şi profund uman de cunoaştere, având şi marele har de a se lăsa mereu şi mereu redescoperită, şi în timp, se va modifica numai sistemul de referinţă, care, tocmai acesta, în mod paradoxal, o va face mereu vie, atractivă şi inepuizabilă.

Autorul