În sângele meu e primăvară

Este foarte greu să scrii poezie, pentru că acest lucru presupune „să simți” și „să te doară”. Ori de durere, omul contemporan se teme și fuge. Și este la fel de greu să ai o viață spirituală profundă, din aceleași motive. Ne temem să simțim pulsul adânc al lumii și durerea cu care își măsoară trecerea. Între viața spirituală și existența poetică se pot stabili legături adânci, iar drumul de la una înspre cealaltă nu este foarte îndepărtat. Viața spirituală este și poetică, prin intensitatea trăirii, dar și simțirea poetică poartă în sine căutarea neostoită a Absolutului frumos și bun, conștient sau inconștient, care o apropie de itinerariul mistic.
Părintele și poetul Călin Pop scrie o poezie implicit generată de sentimentul religios. Realitatea pe care el o trăiește o expune și o propune într-un limbaj generos. Simte lumea și o comunică prin simboluri invitând la experiență. Nu o lămurește, nu vrea să o epuizeze, ci dă doar indicii. Restul, cititorul este chemat să descopere. Însă orizontul pe care îl proclamă și îl deschide este vast, la fel ca și dragostea. Nu îi scapă nimic, totul este observat. Însă lucrarea cea mai serioasă este sinteza pe care și-o propune sau, mai ales, esențializarea prin intermediul exprimării poetice. Viața este mai presus de orice. Și el o slujește cu fidelitate, cu reverență, și chiar cu evlavie. Pentru că nu este vorba doar de viața biologică, ci, mai ales, de cea dumnezeiască, care o înmiresmează pe cea dintâi, îi dă sens dincolo de aici și acum, dincolo de efemer, întărind-o întru veșnicie.
Ca un om discret ce este, se retrage cât mai mult, ascultă, observă, în-cântă lumea întru uimire, și apoi iese în afară, o prezintă cu exuberanță, o des-cântă pentru ceilalți, se bucură împreună cu ei de acest frumos și-i invită pe această potecă, de altfel îngustă, fără egoism, ca ei înșiși să facă această experiență frumoasă a simțirii lumii în miezul ei, în inima ei. O sistolă este urmată tot timpul de o diastolă, și această mișcare însoțește și generează viața. Retragerea este urmată de coborâre în mijlocul comunității, realizându-se în acest fel o comunicare bună, între el și cititorii săi, între el și enoriașii săi.
Îl felicităm pe Părintele Călin și îi mulțumim pentru darul lui către noi, frumos și viu ca și verdele de primăvară.

† BENEDICT Bistrițeanul
Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului