Poeta Nadia Prigoană debutează editorial cu volumul Gânduri răzleţe (2018) la Editura Ecou Transilvan. Tot în anul 2018 vede lumina tiparului, la aceeaşi editură, cartea de poezie Cuvinte nerostite. Al treilea volum de poeme, editat tot la Ecou Transilvan, sub titlul În căutarea rimelor pierdute, apare în acest an, 2020.
rostogolirea pe pantele negre ale vieţii, amin¬tindu-şi că poate încă respira, că poate sădi în suflete speranţa, că optimismul, forţa dragostei de viaţă învinge.
În prima parte a volumului primează poeziile ce notează cu fineţe frământările poetei, de fapt ale noastre, ale tuturor.
Pendularea permanentă între viaţă şi moarte, între bucurie şi tristeţe e însăilată în ţesătura cân¬tecelor autoarei în care viaţa îşi croieşte calea în ciuda „vântului ce şi-a făcut casă/În sufletul meu gol” (Trăiesc). Dincolo de clipele grele, din nou speranţa ce-şi primeşte lumina de la soare îi va deschide ochii ca visarea şi crezul să-i îndrume paşii (Izolare).
Într-o continuă căutare a muzei, tânăra poetă o găseşte în tot ce o înconjoară şi-i marchează fiecare clipă: în răzvrătiri negre, în mângâieri ori pe cărări reci. În aceste căutări a descoperit „mierea dulce a visului de dor”, miere ce i-a-nsemnat făptura, spiritul „cu aripi pentru zbor”, un zbor al creaţiei, al împlinirii (Căutare).
De la primul volum şi până la apariţia celui de-al treilea n-a trecut decât puţin timp, totuşi evoluţia este evidentă. Atât prozodia, cât şi discursul liric au câştigat printr-o respiraţie mai largă, mult mai atent lucrată, cât şi prin cizelarea versului.
Lirismul nostalgic se distinge printr-un discurs realist răscolit de trăirile realităţii cotidiene. Stările afective resimţite puternic, redate cu sinceritare, vibrează, trezind ecouri atât în poeziile dominate de tristeţe, cât şi în cele în care bucuria trăirilor intense ale iubirii par a fi o explozie a fericirii. De asemenea, meditaţiile sunt construite într-un registru al între¬bărilor cărora poeta încearcă a le da un răspuns ce uneori cad într-un fel de didacticism naiv.
Tânăra poetă încearcă nu numai să înţeleagă, dar şi să interpreteze viaţa în întreaga ei comple¬xitate. De aici se naşte varietatea tematicii, o înşiruire de gânduri şi trăiri „in extremis” în care artifi¬cialitatea se exclude prin ea însăşi.

Rodica Scutaru Milaş