Viața bate filmul!
Aici, în Țara Soarelui Răsare, cutremurele te sfâșie zilnic, iar teama că centralele nucleare de la Fukushima vor emana în continuare radiații perverse, insidioase și hâtre te macină ușor și bine încât nenorocirea te face să venerezi și pe înțeleptul Buddha. Nu te mai adapi decât cu visuri și joci numai zaruri albe fără buline negre pe ele. Puțin mai contează prosperitatea; benzina nu mai este îndestulătoare, rezervoarele mașinilor au început de mult vânătoarea de a-și face un plin, mâncarea scumpă din rafturile Family Market se împuținează pe zi ce trece și este din ce în ce mai scumpă, banala hârtie igienică este raționalizată, apa a devenit un lux la petul de doi litri, yenul este asemeni avalanșei de pe Muntele Fuji. Pe vremea studiilor de la Academia Militară am simulat suficiente scenarii în care folosirea armelor de nimicire în masă de către inamic îmi dădeau suficiente bătăi de cap pentru a găsi soluții de decontaminare și pe care de cele mai multe ori nu le nimeream. Atunci exersam pe harta militară de învățământ, acum sunt pe harta Japoniei... trăiesc dezastrul.