Aş putea să spun că tot mai rar ne este dat să întâlnim oameni în prezenţa cărora istoria locului se scrie întru adevăr. În Beiuş sunt câţiva doar, unul fiind Ionel Bondor, acest fin observator al vieţii, al firescului, al trăirilor sufleteşti ale cetăţenilor din Beiuş. Este omul croit pe inima celor din oraş, preocupându-se de lumea din jurul său, fiind un războinic al cetăţii, dârz şi drept legiuitor, căci sentinţele lui de bun simţ n-au nevoie decât de "urechi s-audă şi ochi să vadă!"
Scrie despre colegii de muncă, descoperind cât de mult sea-mănă el cu paltinul creţ: arbore cu trunchiul drept, în esenţă dură şi cu textură frumoasă, cu frunzele crestate adânc, florile mici, verzui şi fructe prevăzute cu aripi. Se potriveşte pe măsură: "codrul, frate cu românul". Acest paltin a devenit scump şi rar întâlnit. Tot mai mare preţ pe trunchiul lui, promis a fi tăiat şi vândut, înainte de a fi găsit. Însă se ştie că există paltinul creţ. El se transformă în vioară, iar arcuşul, aşchie din trupul său, descătuşează emoţie. Cam aşa ceva înseamnă Ionel Bondor pentru noi, colegii.

Teodor Curpaş,
Membru al Uniunii Scriitorilor din România