Versurile volumului de față sunt expresia trăirilor secrete pe care - din ce impuls - Viorica s-a hotărât să le aștearnă pe hârtie, să le împărtășească și celorlalți, care asemeni ei, se află înăuntrul coliviei, dar și altor câțiva oameni, puțini, aflați ”afară”.
Spațiul vizionar al poeziilor Vioricăi Varga este organizat ca un spațiu al anotimpurilor care se rotesc neîncetat, cu vântul care, când bate ”nu doboară / decât pustiu” și frunze călătoare spre necunoscut, cu nostalgii nevindecate, ca ”un vis de catifea/ pierdut în amintire”.

Elena Livia Bâlc