Cei doi frați, Hans și Erich Bergel, au pornit dintr-o familie posesoare a unei puternice tradiții întru ale muzicii, vibrațiile celor doi frați unindu-se într-un unison de autenticitate umană.
Aparțin deopotrivă unei aceleiași geografii spirituale – Transilvania – de care se leagă nume mari ale culturii române și germane. Amândoi reprezintă uriașe piscuri umane și s-au impus prin geniul lor.
I-am cunoscut bine pe amândoi în perioade istorice diferite, datorită prieteniei care ne-a unit.
Dacă privim în istoria familiei Bergel, aflăm că în timp ce copiii erau încă elevi, Hans Bergel a fost ridicat pentru a fi deportat în Rusia. Reușește să evadeze și a trebuit să se ascundă, trăind la început la un cioban român în Munții Cibinului și având relații cu rezistența anticomunistă înarmată.
A fost arestat și condamnat de două ori (în 1947 și 1954), prima dată pentru încercarea de a fugi din țară, a doua oară sub acuzația de „agitație dușmănoasă”. În anul 1959 este arestat pentru a treia oară și acuzat de „crimă de uneltire contra orân-duirii sociale”, fiind condamnat la 15 ani de muncă silnică, în așa numitul proces al scriitorilor germani de la Brașov. Cei cinci scriitori de limbă germană – Hans Bergel, Georg Scherg, Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg și Harald Siegmund – au fost supuși ani de zile mecanismelor terorii.
Hans Bergel a fost transferat în cea mai îngrozitoare temniță a țării, fortul nr. 13 de la Jilava. După condamnare, Hans Bergel a fost ținut mai multe luni singur într-o celulă și supus unor interogatorii severe. Strategia torționarilor de a-i învrăjbi pe deținuți a dus la un rezultat contrar.
După cum își amintesc foști deținuți, discuțiile despre lite-ratură nu au fost niciodată mai intense decât atunci. Hans Bergel a fost întrebat: „Ați auzit de Radu Gyr? Ce știți de poetul Radu Gyr?” A mărturisit că auzise pentru prima dată acel nume. „M-a privit îndelung și mi-a murmurat: «Eu am rămas sub zidurile Troii și cu tovarășii mei morți în fundul mării»”... Auzeam pentru prima dată o poezie a lui Radu Gyr, a omului care și-a petrecut mai mult de un sfert de viață în închisori, dar care în tot acest timp a compus fără întrerupere, recitând poeziile camarazilor de temniță, iar ei le învățau pe de rost și le transmiteau din om în om mai departe. Mii de oameni dintre cei întemnițați în nenumărate închisori trăiau cu și din poeziile lui Radu Gyr.
Pe Hans Bergel îl aștepta perioada cea mai sumbră a vieții sale, munca silnică în minele de plumb de la Baia Sprie.
După eliberarea sa, lui Hans Bergel i s-a permis să emigreze în Germania în anul 1968, de unde va combate cu vehemență iluzia unui socialism „cu față umană”.
În anul 1969 apare remarcabila sa carte, despovărată de orice resentimente și scrisă cu simpatie: România. Portretul unei națiuni. O carte cum nu s-a putut găsi până atunci pe piața librăriilor germane, despre România..