E oare necesar să scrii o prefață? mă întreb eu și nu știu prea bine ce răspuns să dau la această întrebare. Dacă nu trebuie, încep să mă ocup de piesa mea, la care mă gândesc deja de câțiva ani buni... Dacă da, mă las în voia amintirilor mele și scriu cele ce urmează.
La București, nu prea departe de vila lui Ceaușescu, situată pe undeva pe la marginile orașului, într-un cartier al cărui nume nu mi-l amintesc, având în vedere că evenimentele pe care le povestesc aici s-au petrecut în timpul verii lui 1967, deci într-un timp destul de îndepărtat, exista un ochi de apă, ceva numit în română cu termenul prozaic de baltă. Pe malurile ei aveau obiceiul să se adune o seamă de oameni care profitau de acestă pleașcă pentru a se îmbăia gratis în zilele însorite ale verii. Am aflat de existența acestui loc sau l-am descoperit eu însumi, n-aș putea s-o spun la ora actuală, dar ceea ce este adevărat e c-am început să-l frecventez, profitând la rândul meu de existența și de gratuitatea lui.