Există la noi, la români, în vorbirea populară o zicală care spune: ,,Dumnezeu nu dă omului mai mult decât poate să ducă”.
Mariei Tripon, Bunul Dumnezeu i-a dat multe, iar ea s-a străduit să le ducă. Când era prea greu și se poticnea, lua un răgaz și continua până ce realiza ce și-a propus, mai ales când a fost vorba de folclorul din Țara Oașului.
Maria Tripon, cu costumul ei oșenesc original de 100 de ani, cu grupul de copii în permanentă schimbare, cu ceterașii și zongorașii, cu participarea la momentele festive din cadrul comunității noastre, inclusiv a bisericii ortodoxe din care face parte, a fost întotdeauna o prezență aparte în ,,spectacolul lumii”. Muzica oșenescă, țâpuritul și danțul oșenesc, specific zonei noastre, obiceiurile și datinile culese și învățate de la bătrânii satelor, au fost o preocupare responsabilă a Mariei, aducându-i multe aprecieri, aplauze și premii. Țara Oașului trebuie să îi fie recunoscătoare Mariei Tripon pentru perseverența cu care a cules și transmis multe lucruri frumoase din negura vremii – apreciate de specialiști, dar trecute cu vederea în vremurile actuale. În plan personal, viața i-a ,,oferit” multe surprize, dar a lăsat-o să curgă ca un râu, când lin, când tumultuos, pentru că oricât ar fi un râu de lat, ,,tot două maluri are”, zicea Nicolae Iorga.
Acum la ceas aniversar, îi doresc să navigheze lin spre celălalt mal, cu sănătate, înțelepciune, multă liniște în suflet, să îmbătrânească frumos, iar bunul Dumnezeu să o ocrotească.

Preot Ioniță POP