Dedic acest volum de fotografie veche în amintirea celui care mi-a condus ani de zile pașii călătoriei mele
pe cărarea unei lumi, așezând povestea în cuvânt și în fotografie... dragului meu tată plecat în lumea Cerului, IOAN POP. Pentru că, iată, chipul tatălui meu și al mamei mele, ANICA POP, încă în viață, au rămas imprimate în fiecare literă și cuvânt pus aici spre înveșnicire, iar prin părinții mei, îl dedic tuturor părinților și bunicilor care și-au lăsat urme de pași în glia străbună. Astăzi și aici v-am cuprins pe toți în sufletul sfânt al acelui părintesc „acasă”. Pentru cei plecați, „Dumnezeu să vă hodinească”, iar celor rămași din acea lume, „Bătrânețe ușoară cu pace și împăcare!”
Vouă, tuturor, vă mulțumesc din suflet!
VOI toți rămâneți modelul, lecția de acasă, cărarea pe care să apucăm într-un firesc al lucrurilor și o rânduială dată de SUS. Dumnezeu v-a iubit atât de mult, încât a îngăduit să vă înveșnicim în cartea și albumul de suflet ale satului nostru...
Unde ești astăzi tu, om drag, purtător al crucii, om truditor ce împărățeai deopotrivă ocolu' și hotaru', drumul și ulițele satului tău?!
Unde ești astăzi tu, om darnic, om ce împărțeai bucuros bucata de pâine uscată,
bruju' de mămăligă și dărabu' de plăcintă?! Unde ești tu astăzi, om bun, care știai să deschizi „zorile iertării și ale dragostei”...? Unde ești tu, părinte, bunic și frate, vecin și prieten?!
Unde ești tu, om demn, întreg și puternic, bogat înlăuntrul tău... om pur și iertător...
Unde ești tu, om simplu, de o reală noblețe spirituală, ce ai respirat mereu prospețimea din frățietatea cu natura, și ai străbătut calea credinței și a înțelepciunii?! Unde, tu, păstrător al tainelor existenței în lume, tu, chip zbuciumat uneori, dar sublim, tu, cel care ai cunoscut arta de a fi om?! Unde e țara ta... rogu-te, unde e astăzi lumea ta?!
Ai luat cu tine oare în lumea Cerului „țara în care cresc florile zilelor de la-nceput, acolo unde omul trăiește în însăși izvoarele vieții”?!
Te caut pe tine, „punct de sprijin neschimbător al lumii noastre”... al lumii mele, te caut mereu!
Pe ce culmi de vreme... în ce ținuturi de Cer, și-n ce petic de stea ai luat cu tine ceea ce aveam noi mai de preț?... pe tine! Și odată cu tine... o lume.