Sub influența creștinismului, riturile de trecere s-au îmbogațit, o parte din vechile practici au fost încreștinate, modificându-li-se forma și conținutul. Ceremoniile ce înso-țesc momentele de trecere – naștera, căsătoria și moartea – practicate și astăzi, sunt fundamentul cultural al comu-nității. Prin ceremonialul riturilor de trecere, se consolidează legatura spirituală cu marea familie din care fac parte, afirmăndu-și solidaritatea comunitații din care provin, cu trecutul și istoria, până la geneza de neam.
Esența profundă a neamului românesc este definită de tradițiile noastre străvechi, de obiceiurile populare păstrate, acestea rupând curgerea lineară a timpului. Astfel, OMUL este pus în contact direct cu realitați spirituale, prin obiceiuri legate de naștere, căsătorie și moarte. Prin vechime, aceste elemente asigură continuitatea lor în timp, alcătuind ethosul popular românesc.
Locuitorii satului tradițional românesc, trăitori în strânsă legătură cu natura, într-o lume sacră, dupa tradiții ancestrale și ritualuri ce au dat sens etapelor din viață, ajund să înțeleagă rostul existenței umane. În urma unui șir de rituri de trecere, de inițieri succesive, ajung să atingă împlinirea.

Mircea Eliade, Op. Cit. p. 103