Fluierul lui Iancu. Sau omul care a avut pasărea în mână. (Dramă mîn 4 acte)
Produsul nu este in stoc
Editie:
1
ISBN:
978-630-311-115-5
Anul apariţiei:
2024
Format:
A5
Nr. pagini:
128
Array
50,00 lei
Descriere
Într-un anumit sens, am putea afirma că Nicolae Suciu scrie un teatru în media și în linia dramaturgiei lui Teodor Mazilu și Paul Everac, ei înșiși dramaturgi diferiți, dar nu incompatibili. O demonstrează în aval, prin sinteză, Nicolae Suciu. Această școală (încă nestudiată atent) riscă să se dez¬vol¬te retroactiv într-un teritoriu incomod chiar pentru fizio¬logia recentă a teatrului. Nu e o școală a teatrului cu teză, dar e una care în permanență dă târcoale tezei pentru a o putea dejuca nu prin mari mașinațiuni sau rocade, ci prin linia constantă a satirei, menită să erodeze lent realitatea precum sarea digurile.
Piesa vorbește despre dezgroparea unui mit (scena ina¬u¬gurală are loc „într-un cimitir abandonat”, paradox tragic și absurd a ceea ce defel nu se abandonează) prin referințele ei textuale, prin aluzii: la fel cum Heinrich Schliemann a desco¬perit Troia și a potențat mitul în loc să îl infirme, paradoxal, printr-un efect de real. În groapă e găsit nu Avram Iancu de către Avram Ianțu, ci mitul însuși, sub formă de izvor, într-o infinitate de gropi purtând numele lui Iancu, analogă mul¬tiplicării spațiului scenografic prin iluzia teatrală a unor co¬loane. Este exact punctul în care Nicolae Suciu se înde¬păr¬tează de teatrul cu teză, abordându-i însă ideea. Într-un anu¬mit sens, Fluierul lui Iancu e nu doar o piesă care reabilitează un caracter istoric pe muchie, ci și o piesă despre teatru, o piesă care își freamătă inefabilul la jumătatea distanței dintre ekfrază și punere în abis.
Mitizarea ca totalizare a realului survine aproape la modul filozofic prin replicile de început dintre Avram și Ana, precum și de contextul lor, demn de Dialogurile lui Platon.
Darie DUCAN
Reviews
Există încă recenzii pentru acest produs.