Ionuț Constantin ISAC. Cercetător științific gradul I, Institutul de Istorie „George Barițiu”, Departamentul de Cercetări Socio-Umane, Sectorul de Filosofie, Psihologie și Științele Educației, Filiala Cluj-Napoca a Academiei Române. Absolvent al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie-Filosofie, Secția Filosofie-Istorie (1988). Doctor în filosofie (1996), cu teza Modelul ontologic ortofizic (coord.științ. Prof.univ.dr. Balazs Alexandru). Specializări principale: filosofia științei, istoria filosofiei românești, filosofia educației. Lucrări principale (selectiv): Problematica ontologică în filosofia structural-fenomenologică (1998); Metamorfozele gândului, vol. I, Ipostaze ale ideii de realitate fizică (1999); (în colaborare cu Vasile Zvăncescu), Metamorfozele gândului, vol. II, Momente din istoria gândirii românești (2005); În căutarea modelului paideic (prima ediție, 2000; ediția a doua, 2003; ediția a treia, 2015); Introducere în filosofia structural-fenomenologică. Paradigma ortofizicii (2001); Repere și configurări în filosofia științei (2007); (coordonator ediţie), Simion Bărnuţiu, Ştiinţa dreptului (2010); (co-editor, împreună cu Eugen S. Cucerzan), Simion Bărnuţiu, Metafizica (2014); (co-editor, împreună cu Virgil Ciomoş), Dumitru Isac, Jean-Jacques Rousseau (2017); (co-editor, împreună cu Victor Constantin Măruțoiu), Dumitru Isac, Lucian Blaga și Marele Anonim (2018); (co-autor, împreună cu Victor Constantin Măruțoiu), Ferestre spre absolut (2020).