1.Fericit e omul care,
Cu cei răi, nu stă la sfat,
Nu-și lasă-ale lui picioare
Pe cărarea de păcat

A celor fără de lege,
Păcătoși, răufăcători;
Să se-așeze, nu-nțelege,
Cu cei batjocoritori
Pe-al lor scaun. El găsește -

2. Doar în Legea Domnului –
Bucuria și gândește
Ne-ncetat la Legea lui.

3. El are asemănare
Cu un pom ce-a fost sădit
Lângă un izvor - pom care
Iși dă rodul pârguit
Chiar la vremea potrivită;
Veșnic este înverzit.
Orice muncă isprăvită
Fi-va, căci la bun sfârșit,
Duce totul.