Suntem în faţa unei proze scrisă şi regizată asemenea unui scenariu de film artistic de către scriitorul Anton Tauf. În primele pagini autorul prezintă succint un fel de motivaţie a acestei proze, după care firul naraţiunii se derulează pagină cu pagină, dezvăluindu-ne tot parcursul “Drumului lui Alexei”, care nu este unul simplu, ci se trăieşte pe mai multe planuri, asemenea mai multor vieţi.
“Drumul lui Alexei” este însă doar o metaforă a destinului şi ceea ce ni se relatează ar putea fi drumul vieţii oricăruia dintre noi, deoarece ne regăsim fiecare în câte un moment sau altul din această poveste ce se aseamănă unui film artistic imaginativ. Este acel drum pe care toţi trecem, prin etapele învăţării lecţiilor de viaţă, iar învăţarea se face, cum este uman, prin greşeli şi alegeri nefericite pe care le facem fiecare dintre noi începând încă din anii de copilărie sau adolescenţă.
“Drumul lui Alexei” se apropie foarte mult de tipologia unui scenariu de film psihologic. Dialogurile sunt relativ scurte, fiind urmate de scene ilustrative detaliate, acţiunea devenind din fiecare detaliu din ce în ce mai complexă.