Identitatea faptelor, întâmplările sunt cele ce l-au determinat pe autorul acestor volume să scrie. Fără vocaţie, aşa spune el cu modestie, scrie, scrie mereu ajungând la zece volume în care sunt cuprinse 1426 poezii, începând cu volumul „Grădina cu suflete”, apoi „Singur în casa plină”, „Vreme târzie”, „Părinţii şi noi”, „Cu ce a greşit rândunica”, „Regele olog”, „Acolo unde nu sunt bariere” şi în prezent „Două stele lipite”.
Cum şi-a descoperit această vocaţie? După cum spune, nici el nu ştie. În numele iubirii de semeni scrie Dumitru Beldean, sensibil, îndrăgostit de natură şi de tot ce-l înconjoară, dar mai ales de sorgintea lui, aceea care nu l-a ridicat vreodată. Nu l-a ridicat, dar nici
nu l-a coborât.
Acolo unde puritatea este baza şi modestia este la ea acasă, acolo s-a născut Dumitru Beldean, susţinând mereu că de acolo sunt şi Adam şi Eva. Mereu părinţii, mereu satul, mereu sărmanii ei sunt baza şi temelia poeziilor lui.
Iacob Dumitru BELDEAN