Viaţa fără "Dorul de Isus”, nu poate fi niciodată fericită, pentru că este o viaţă fără Dumnezeu. Şi unde lipseşte Dumnezeu, lipseşte ceva căruia nimic nu-i poate ţine locul. Dumnezeu Creatorul a sădit în noi o sete tainică şi nepotolită de fericire veşnică, pe care n-o poate înlocui nici o altă bucurie izvorâtă de la o fiinţă creată. Bunurile materiale, efemere, ascund un mare gol nu totdeauna mărturisit, dar totdeauna simţit, care nu îngăduie nici conştiinţei să fie în siguranţă, nici sufletului să fie mulţumit şi deplin, împăcat. Nimeni dintre noi nu poate scăpa de legea atât de lămurit arătată de cuvintele Sf. Augustin: ,,Doamne, noi ştim că pentru Tine suntem făcuţi; de aceea inima noastră e neliniştită, atâta vreme cât nu şi-a găsit odihna în Tine”.
Prin această lucrare de spiritualitate, Ioan Măgeruşan vorbeşte omului modern, mereu agitat, tulburat de psihologia progresului (nu progresul însuşi, ci psihologia lui) căci nu la fericire, ci la deznădejde ne duce progresul înfăptuit fără Dumnezeu şi împotriva lui Dumnezeu, ne vorbeşte cu dor şi de dorul care nu se poate astâmpăra decât numai în şi cu Isus. Cuvântul său devine astfel ,,Cale, Adevăr şi Viaţă”.