Într-o lume în care avem tot mai multe poze și tot mai puține fotografii, Remus Țiplea este - fără îndoială - un reper estetic care vine și pune o mărturie vizuală despre o lume, cea a Oașului, care în ciuda unei globalizări feroce, se încăpățânează să-și păstreze matricea identitară.
Fotografiile lui Țiplea nu urmăresc spectacularul, nu vor să impresioneze privitorul cu efecte nemaivăzute. Demersul său este unul valorizator, nu doar din punct de vedere estetic, ci mai important, din cel al salvării memoriei de la uitare prin distrugere și neantizare.
Imaginile pascale vorbesc despre un altfel de ritual, despre comuniunea directă, aproape tangibilă cu divinitatea, cu forța regenerării care se face prin jertfă și suferință. După întunericul Vinerii Negre, urmează strălucirea din Noaptea Învierii.
Se spune că o fotografie este cât o mie de cuvinte, dar la Remus Țiplea, de multe ori, o fotografie ascunde poate o mie de povești despre oșeni, despre lumea lor, de multe ori de neînțeles pentru străini, care își vertebrează rosturile și sensul, tocmai pe acești piloni imuabili, ai trăirii definitive, chiar în adâncul sacralității
Valoarea etnografică a prezentului album este dat de instantaneele genuine, fotografiile acestea sunt pur și simplu bucăți de viață răpite efemerului.

Robert Laszlo