Mariana Tîrnoveanu este o fiinţă a discreţiei asumate copleşitor prin propriile sale trăiri poetice. Am cunoscut-o la o lansare de carte a unei prietene comune şi de-atunci mi-a rămas întipărită dorinţa ei de a-şi spune versurile, de a le recunoaşte public ca mântuire a acelei discreţii pe care puţini o ştiu.
Nu ştiu cărui loc aparţine Mariana, cine sunt acele fiinţe de la care ea a învăţat profundul sentiment al recunoştinţei, însă poezia pe care o scrie „salvează” în paşi de dans acest univers ce merită luat în seamă.
Poezia Marianei Tîrnoveanu este populară prin conţinut şi prin formă, redând prin gândurile şi aspiraţiile fiecărei fiinţe umane dialogul cu ea însăşi.
„Din lumina orizontului” este un volum de poezii ce se defineşte prin lipsa de artificialitate a versurilor luminate de gândurile unei fiinţe ce acceptă şi poartă discreţia ca pe un dat ce nu poate fi la îndemâna oricui.
Lumea ar trebui să fie atât de nuanţată în formele ei autentice încât fiinţei umane... nu i-ar trebui decât acel curaj de a se manifesta valoric. O lume căutătoare de sensuri şi nu de aparenţe ce pot vătăma sinele căutător de esenţe. Mă întreb dacă acestui secol nu i s-ar cuveni decât dreptul de a se apăra valoric. Astfel, poezia, proza, creaţia ne vor ajuta cu certi¬tudine să demontăm aparenţele ca forme ale refuzului de sine.
Toate aceste sentimente nu exclud un acut simţ al realu¬lui. O fiinţă orgolios calculată în generozitatea de a fi, aşa cum este Mariana Tîrnoveanu, are simţul transcendenţei melanco¬lizate. O poetă ambiţioasă care îşi depăşeşte universul propriu recuperând idealul. Un suflet armonios, o fiinţă ce caută să fie şi nu doar să pară.
„Din lumina orizontului” este o confesiune ce caută fascinaţia... „Într-o singură viaţă…” în faţa vieţii....

Prof. univ. dr. Otilia Sîrbu