Foarte bine scrise, cu densitate și ponderată reținere interioară, dar și cu exaltări neașteptate sunt unele poeme (în întregime) sau în fragmente reprezentative. Pușa Lia Popan are proprietatea deplină a cuvintelor, fie că le folosește ca vector emoțional, fie că le îmbină artizanal în ”strigăte de armonii”, cum definea Artur Rimbaud poezia. Poeta scrie cu grație într-o manieră plină de calități și accente sensibile.
Convinge prin tonuri inefabile și metafore insolite. Efecte lirice subtile se întâlnesc în multe poeme, care au puritatea apelor cristaline după topirea zăpezilor.
Și în acest volum, Pușa Lia Popan ne oferă versuri frumoase care au uneori sonoritatea orgilor de vânt.

Iulian Patca,
Președintele Ligii Scriitorilor, filiala
Cluj-Napoca