După un volum de poezii, acum Nelica Hotea a scris o carte de eseuri, lucru firesc, pentru că, zice autoarea, „Obosită, mi-am pus tăcerea la odih¬nă, dar mintea mi-a fost furată de gândurile ce zăceau și ele de ceva vreme în mine, plouă, iar cuvintele se desprindeau din mine precum stropii, din cer spre pământ.”
Fiecare eseu se termină cu un post scriptum. Voi face şi eu acelaşi lucru în încheierea acestor rânduri de întâmpinare către cititorul dispus să citească şi apoi să reflecteze la propria-i viaţă.

Prof. Horia Picu