Memoria este capacitatea minții omului de a conserva și readuce în conștiința acestuia a unor stări sufletești, obiecte, experiențe și informații din trecut.
Memoria stă la baza gândirii, comportamentului și supravie-țuirii omului. În măsura în care este încărcată cu ceea ce trebuie, ea este un mijloc de adaptare a celui care o are la mediul înconjurător și de stăpânire a realității în vederea asigurării unei finalități a omului, cea dintâi și mai importantă fiind, până una alta, asigu-rarea existenței și dezvoltării individuale și sociale a acestuia.
În spiritul celor câteva idei amintite mai sus, autorul lucrării de față – dl Ștefan Damian – oferă cititorului interesat despre satul Dezmir și oamenii acestuia câteva amintiri din ultimii 80 de ani de viață zbuciumată ai domniei sale – dezmirean de obârșie, militar de carieră (ca profesie) și studii superioare de psihologie.
Lucrarea este departe de a fi una științifică. În schimb, ea este una de suflet, cum puține alte lucrări se ridică la un nivel atât de înalt de retrărire emoțională a unui trecut plin de amintiri și gânduri bune despre copilărie, școală, educație, muncă, căsătorie, familie și sărbători.
Potrivit dezvăluirilor făcute de autor, trecutul dezmirenilor a fost, ca și copilăria pentru cei care și-o mai amintesc cu drag, destul de frumos, în ciuda neajunsurilor lui. Cu bunele și cu relele aces-tuia, viața dezmirenilor a stat până de curând la baza unei identi-tății aparte a comunității lor, lucru pe care autorul îl dezvăluie con-sătenilor săi și altora interesați de această comunitate și continuitate a ei cu multă căldură și nemăsurată sinceritate, demers în care nu-l mai amenință altceva decât adevărul lui Socrate – Oarecare teamă că știe prea puțin, deși în rândurile sale scrise relevă, cu mult folos, farmec și degajare numeroase fapte și idei inedite celui care va găsi de cuviință să continue valorificarea trecutului dezmirenilor, aflat altfel în pragul uitării!

Vasile MARIAN