Idealist, într-o lume fără idealuri, căzută în patima puterii şi a banului, de treizeci de ori multiplicat cu sinele, găseşte resursele necesare pentru a nu depune armele, într-o bătălie inegală. E adevărat că tot mai puţină lume se întoarce spre poezie, spre citit, preferă mirajul superficial, atotputernic în aparenţă, al calculatorului, acolo unde poezia este exmatriculată, iar dragostea se prescurtează, aproape sinistru.
Poetul apelează la aliaţii de nădejde, dar la fel de neapătaţi: cerbii şi brazii, căprioarele şi dragostea. Este o încăpăţânare frumoasă, un optimism cu ochii mari şi de aceea e necesar să nu ne sfiim în a vorbi despre dragoste, şi a simţi simplu şi total.

Cornel Udrea