Cei doi bătrânei, soţ-soţie, aflaţi în cel de-al optzecilea deceniu al vieţii lor, părăsesc apartamentul în care au petrecut cele cinci luni de iarnă, din noiembrie până în primăvara care a început să bată timid la uşă. În ultimii ani, aceştia repetă ritualul cu regularitate, abandonând poluarea oraşului în favoarea aerului ozonat din staţiunea de munte din inima parcului natural al Munţilor Laurentide din Ţara Arţarilor. Li se zice munţi, deşi sunt doar dealuri împădurite brăzdate de sute de piste de schi şi de numeroase cărări de promenadă. Sunt locuri de o atracţie deosebită, toamna pentru coloritul miraculos al frunzelor de arţar, iarna prin abundenţa de zăpadă şi barurile pline de căldură de la picioarele pârtiilor, iar vara pentru excursiile pedestre şi cicliste pe crestele dealurilor şi pentru popasurile răcoroase de pe terasele res­taurantelor. Spectacolele, teatrele, bisericile, muzeele dau şi mai mult colorit naturii în orice anotimp. De primăvară nu se prea poate vorbi, vine într-o miercuri şi ţine până joi în fiecare an, timp suficient ca arborii să explodeze cu verdeaţa lor.