În câmpul poetic al momentului, autoarea aduce tonalitatea gravă a poeziei clasice cu problematica şi prozodia structurate pe coordonatele a ceea ce „Estetica Poeziei” a consemnat de-a lungul istoriei culturii ca însemnând vibraţia în faţa dimensiunii Frumosului în spiritul uman elevat.
Cu un puternic instinct al locului, autoarea deschide asupra realităţii ochii unei sensibilităţi exacerbate, hrănite de o dimensiune morală înnăscută, încât geografia propriului spaţiu constituie pentru ea ceva sacru, ce trebuie cultivat cu sfinţenia fiinţării cosmice.
Poemele de dragoste copleşesc prin senzualitate şi discreţie în acelaşi timp, prin participare şi simbolistică în condiţia divină a iubirii. Anotimpurile răsfaţă pe gama culorilor sau prin suflul şoaptelor fiorul dragostei regăsit în fiecare vibraţie ca un Dar al armoniei divine.

Prof. Antonia Bodea