Pe creste de munte se-ascut închinări
Ce curg a revoltă prin văi neumblate,
Un tulnic mugește zdrobind depărtări,
Spuzind a-ntuneric spre mândre palate.

Nechează a schismă un cal, peste munte,
C-un urlet sinistru răspunde un lup,
O ceată moțească, cu Horea în frunte,
Purcede-nspre creste de parcă-ar fi-un trup.

Pornește răscoala; se zguduie munții,
Iar Horea-i îndeamnă la luptă pe moți.
Căciula-i coboară pe mijlocul frunții,
Sporindu-i mânia ce-i arde pe toți.

Din negru-ntuneric vin alții, șuvoi,
Iar moții se-ndeamnă cu toți la unire:
„Adună-ne, Horea, c-acuma-i de noi!”
Și-un vis de dreptate îi scoate din fire.