Confesiunea învăluită în haina caldă a frazei străbate atât fericirea, cât şi durerea. În expresia romantică a liricii feminine, cu graţia, gingăşia, aerul diafan, trădează un instinct erotic de o rară acuitate şi totuşi de o puritate aurorală.
În versetele autoarei, mângâiate de cuvinte calde, dulci şi dureroase, legănate în toiul confesiunii se regăsesc suspinul, ţipătul, şoapta ca umbre întunecate ale mângâierii, visului, farmecului dureros.
Un impresionant simţ al armoniei expresiei conferă sintagmei efecte eufonice prin rafinate tehnici ale unei retorici superioare, salvate prin înălţimea reflecţiei. Peste acuitatea senzaţiei, peste durerea concepţiei, intuiţia infinităţii tragice a imposibilului, şoapta îndurerată a resemnării închide orizontul într-un cenuşiu opac.
În vacarmul zgomotului calp al poeziei cotidianului, al lirismului faptului divers, cartea Rodicăi Mureşan ne aduce aromele tari ale trăirilor unice, singulare, ale sublimului esenţelor.

Prof. Antonia BODEA