Preocupat de virtuțile terapeutice ale numeroasele plante medicinale aflate în flora spontană românească, descrie speciile sălbatice întâlnite în zona Cluj-Mănăștur. Amintește în scrierile sale versurile unor poezii populare în care românul își exprimă plastic numeroase stări sufletești, cu referire la plantele din flora spontană de pe întinsul patriei. Aduce aminte cititorului despre modul în care strămoșii noștri foloseau plantele tămăduitoare din natura atât de generoasă la noi.
Parcurge cu încredere căile ce i se deschid, folosind momentele trăirii pe planeta albastră cu folos duhovnicesc, într-un pelerinaj la locurile Sfinte, în Israel, împlinindu-și o mai veche dorință.
Își încearcă pana de data aceasta, realizând un reportaj, impresionat de locurile unice vizitate de el, ”un om păcătos pe meleaguri sfinte”. Descrie întinderi de apă, mări de pe glob, satisfăcându-și din nou orgoliul de veritabil biolog.
E prezent și cu această ocazie el, biologul senior, veșnic tânăr, lăsând o urmă de neșters pe tărâmul zilelor noastre, având credința că ”oricând îți mai rămâne destulă putere pentru a duce la sfârșit ceea ce ai pornit din convingere”.

Gabriela Gențiana Groza