Există o nostalgie firească, privind filele calendarului zburând an după an, însă aș dori ca acest volum să fie omagiul meritoriu pe care îl aducem unei bune prietene, urându-i sincere felicitări pentru realizările remarcabile de până acum, o viață minunată, încununată de sănătate și împliniri.
Întreaga carte pare un basm contemporan, fragmentat aproape într-un dialog absurd, sublim, dadaist, din frânturile căruia se construiesc noi lumi și se deconstruiesc iubiri. Orașele care au stat martore acestor sentimente, valurile, cerul, astrele sunt toate părtașe la aceste sincere și voit vulnerabile trăiri pe care, la un moment dat, scriitoarea le-a trăit... în doi.
Suntem părtași la o însumare de momente aparent banale, dar în care constă însăși magia vieții. În aceste detalii mărunte ni se însumează zilele, anii, întregul destin și avem, citind aceste rânduri, certitudinea că nu am învățat încă să le savurăm destul, că nu le vedem importanța covârșitoare dincolo de aparențe.
Iubirea, cel mai nobil și sublim sentiment, este elogiată în acest mic volum, cu o notă aparte de intim, de real, intens sugerată prin palete cromatice, prin descrieri ale stărilor, ale locurilor în care s-a întâmplat totul, ca și cum acestea trebuie să rămână martorii tăcuți ai vieții în doi, pentru a-i reda materialitatea și a nu părea doar un vis frumos, pierdut.